Cât durează inspecția termografică a unui parc fotovoltaic de 10 MW?

Pentru un parc fotovoltaic de 10 MW, inspecția termografică cu drona durează în mod obișnuit o zi de teren, cu 2–4 ore de zbor efectiv în fereastra de iradiere utilă, plus procesare și analiză. Întrebarea „cât durează inspecția termografică a unui parc fotovoltaic de 10 MW” are deci două răspunsuri: timpul petrecut pe amplasament și termenul de livrare a raportului, care la Drone Data este de 5 zile lucrătoare pentru parcuri de până la 20 MW.

Diferența dintre cele două cifre este importantă când vă planificați mentenanța. Zborul blochează o zi din programul echipei de O&M, dar analiza termografică, verificarea fiecărei anomalii și corelarea cu string-urile se fac ulterior, la birou.

În acest ghid găsiți, în ordine, factorii care influențează durata, condițiile meteo obligatorii, ce conține raportul, cum se compară inspecția cu drona față de cea manuală și la ce interval se repetă verificarea. Toate reperele de timp vin din modul în care planificăm zborurile în 2026, cu DJI Mavic 3T și cameră termică radiometrică.

Cât durează inspecția termografică a unui parc fotovoltaic de 10 MW, pas cu pas?

Un parc de 10 MW ocupă în general 12–20 de hectare, în funcție de tehnologia modulelor și de densitatea structurilor. Pentru o astfel de suprafață, programul standard de teren este de o zi: 1–2 ore de pregătire și verificări, 2–4 ore de zbor termografic și circa o oră de verificare a datelor pe amplasament, înainte de demobilizare.

Pregătirea începe însă înainte de deplasare. Planificăm misiunea pe ortofotoplanul existent sau pe imagini satelitare, stabilim GSD-ul termic, înălțimea de zbor, suprapunerea și liniile de zbor, apoi verificăm restricțiile de spațiu aerian pentru amplasament.

În teren, zborul se execută automatizat, pe grilă, la o înălțime constantă, cu camera orientată la nadir pentru termografie și, unde este cerut, cu treceri suplimentare oblice pentru context vizual. Un pilot certificat EASA A1/A3 și A2 operează aeronava, iar un al doilea set de verificări confirmă acoperirea completă a fiecărui tracker sau masă fixă.

Pentru parcuri mai mari, timpul crește aproximativ liniar: un parc de 9,5 MW l-am zburat în circa 2 ore și 15 minute pe amplasament, iar într-o fereastră bună de iradiere ajungem până la aproximativ 50 MW într-o zi de zbor. Dincolo de această limită planificăm a doua zi de teren. Dacă amplasamentul este fragmentat în mai multe poligoane sau accesul între zone este greu, adăugați o jumătate de zi pentru deplasări interne.

După teren urmează partea care nu se vede: descărcarea și verificarea integrității setului de date, încărcarea în Scopito, analiza anomaliilor, clasificarea lor și redactarea raportului. Pentru un parc de până la 20 MW, livrăm raportul în 5 zile lucrătoare de la finalizarea zborului.

Ce factori schimbă durata unei inspecții cu drona la un parc fotovoltaic?

Durata reală depinde de cinci variabile: iradierea disponibilă, GSD-ul cerut, geometria amplasamentului, nivelul de detaliu solicitat și restricțiile de spațiu aerian. Oricare dintre ele poate transforma o zi de teren în două.

Fereastra de iradiere. Termografia modulelor are sens doar când iradierea depășește 600 W/m², iar ideal se lucrează peste 700 W/m². Iarna, fereastra utilă se poate reduce la 3–4 ore, în timp ce în lunile de vară ajunge la 6–7 ore.

GSD-ul termic. Cu cât cereți o rezoluție mai fină pe modul, cu atât zburați mai jos și mai lent, deci acoperiți mai puține hectare pe oră. O inspecție de screening la nivel de modul se execută mult mai repede decât una la nivel de celulă.

Geometria și tehnologia. Parcurile cu trackere pe un ax cer planificare atentă a unghiului, pentru că reflexiile solare pot satura imaginea RGB și pot introduce artefacte în cea termică. Structurile fixe, aliniate pe rânduri lungi, se zboară cel mai eficient.

Nivelul de detaliu. Dacă se cer și imagini RGB de înaltă rezoluție pentru fiecare anomalie, pentru dovada vizuală a defectului, adăugați treceri suplimentare. Camera RGB de 48 MP a Mavic 3T permite acest lucru în același zbor, dar cu o densitate mai mare de puncte de captură.

Spațiul aerian. Amplasamentele aflate în apropierea aerodromurilor sau în zone cu restricții necesită autorizări prealabile, care nu prelungesc zborul, dar influențează data la care se poate zbura. Mobilizarea noastră este de 24–72 de ore în toată România, însă aprobările depind de autorități.

Vreți o estimare pentru parcul dumneavoastră?

Spuneți-ne puterea instalată și tipul structurilor, iar noi vă trimitem numărul de zile de teren și termenul de raport. Răspundem în 24 de ore în zilele lucrătoare.

Solicitați o ofertă

Ce condiții meteo sunt necesare pentru termografia panourilor fotovoltaice?

Termografia panourilor fotovoltaice se execută la iradiere de minimum 600 W/m², cer senin sau cu nebulozitate stabilă, vânt sub 5 m/s și fără precipitații sau umezeală pe suprafața modulelor. Aceste condiții urmează recomandările IEC TS 62446-3 pentru inspecția termografică a sistemelor fotovoltaice.

Iradierea este criteriul critic. Sub 600 W/m², diferențele de temperatură dintre o celulă defectă și una sănătoasă devin prea mici pentru a fi detectate cu încredere, iar rezultatul este un raport cu anomalii ratate.

Nebulozitatea variabilă este la fel de problematică. Când norii trec intermitent peste amplasament, temperatura modulelor fluctuează în timpul zborului, iar imaginile captate la minute diferite nu mai sunt comparabile între ele.

Vântul răcește neuniform suprafața modulelor și reduce contrastul termic. Peste 5 m/s, atât calitatea datelor, cât și stabilitatea aeronavei se degradează; peste limita operațională a aeronavei, zborul nu se execută.

Umezeala, bruma de dimineață sau roua de pe sticlă modifică emisivitatea aparentă și pot masca puncte calde reale. De aceea, chiar și într-o zi senină de primăvară, zborul începe de regulă după ora 10:00, când suprafața este uscată și iradierea a urcat suficient.

Practic, cea mai bună fereastră pentru România este între aprilie și septembrie, între orele 10:00 și 16:00. În afara acestui interval, inspecția rămâne posibilă, dar fereastra utilă se scurtează și poate fi nevoie de a doua zi de teren pentru același parc.

Câte hectare poate acoperi o dronă termică într-o zi de zbor?

Într-o zi cu condiții bune, un sistem termografic de tipul DJI Mavic 3T acoperă parcuri de până la aproximativ 50 MW, adică în jur de 60–100 de hectare; un parc de 9,5 MW l-am zburat în circa 2 ore și 15 minute pe amplasament. Cifra depinde direct de GSD-ul cerut, de înălțimea de zbor și de lungimea ferestrei de iradiere.

Calculul este simplu: lățimea benzii acoperite de senzorul termic la o anumită înălțime, înmulțită cu viteza de deplasare, dă hectarele pe oră. Senzorul termic radiometric de 640×512 pixeli oferă o bandă utilă mult mai îngustă decât camera RGB, deci termografia dictează ritmul.

Dacă cereți un GSD termic fin, pentru detectarea anomaliilor la nivel de celulă, zburați mai jos, banda se îngustează și productivitatea scade. La un screening de nivel de modul, aceeași dronă acoperă vizibil mai mult teren în același interval.

Mai contează și timpul mort. Schimbarea bateriilor, repoziționarea punctului de decolare pentru a respecta distanța față de aeronavă și verificările intermediare consumă între 15 și 25% din fereastra utilă.

Pentru misiuni extinse, pe parcuri de mari dimensiuni, folosim platforme mai mari precum DJI Matrice 350 RTK, care oferă autonomie mai lungă pe baterie și mai puține întreruperi. Pentru majoritatea parcurilor din România, însă, Mavic 3T acoperă necesarul cu un raport bun între productivitate și calitatea datelor.

Când comparați oferte, cereți explicit hectarele estimate pe zi și GSD-ul la care se zboară. Un furnizor care promite aceeași productivitate și la rezoluție de celulă nu respectă fizica senzorului.

Ce primesc la finalul unei inspecții termografice cu drona?

La finalul inspecției primiți un raport PDF cu fiecare anomalie localizată și clasificată, un mozaic termic și ortofotoplanul RGB al parcului, un tabel cu anomaliile exportabil în format tabelar și setul de date brut complet, cu EXIF intact. Toate livrabilele rămân ale dumneavoastră și pot fi predate mai departe către EPC, asigurător sau investitor.

Raportul listează fiecare anomalie cu poziția pe amplasament, tipul defectului, imaginea termică și imaginea RGB corespunzătoare, plus diferența de temperatură măsurată. Clasificarea urmează categoriile uzuale din practica de inspecție PV: celulă fierbinte, hotspot multiplu, substring inactiv, modul complet inactiv, efect de amprentă termică, diodă de bypass defectă, murdărie sau umbrire.

Analiza se face în Scopito, unde fiecare anomalie este geolocalizată pe hartă și legată de imaginile sursă. Astfel, echipa de mentenanță merge direct la modulul vizat, fără să caute pe rânduri.

Mozaicul termic oferă imaginea de ansamblu: distribuția anomaliilor pe parc, concentrările pe anumite string-uri sau invertoare și eventualele probleme sistemice de cablare. Ortofotoplanul RGB adaugă contextul vizual pentru raportare.

Setul de date brut este livrat integral, cu EXIF intact, exact cum a fost captat. Dacă veți dori o a doua opinie sau o reprocesare într-o altă platformă în 2026 sau mai târziu, datele rămân utilizabile.

Pentru proprietarii care urmăresc evoluția în timp, raportul permite comparație directă între campanii. Anomaliile noi, cele agravate și cele reparate se pot urmări de la un an la altul, pe același sistem de referință al amplasamentului.

Ce diferență este între inspecția manuală și cea cu drona?

Inspecția manuală cu cameră termică de mână acoperă 1–3 MW pe zi și depinde de accesul fizic la fiecare rând, în timp ce inspecția cu drona acoperă zeci de MW pe zi, cu aceeași acoperire completă a tuturor modulelor și cu geolocalizare automată a fiecărei anomalii. La un parc de 10 MW, diferența este între o săptămână de teren și o singură zi.

Calitatea datelor diferă și prin unghi. De la sol, modulul este privit oblic, cu reflexii și cu riscul de a prinde doar o parte din suprafață; de la 40–60 de metri, la nadir, fiecare modul este captat complet și în aceleași condiții.

Trasabilitatea este celălalt avantaj. Inspecția cu drona produce un set de imagini cu coordonate, oră și parametri de captură în EXIF, ceea ce permite verificarea ulterioară a oricărei concluzii din raport.

Inspecția manuală rămâne însă utilă în două situații: confirmarea la sol a unei anomalii semnalate din aer și verificarea componentelor care nu se văd de sus, precum cutiile de conexiuni, conectorii sau cablarea de pe spatele modulelor. Cele două metode sunt complementare, nu concurente.

Din perspectiva costului pe MW inspectat, drona devine mai eficientă de la aproximativ 1 MW în sus, iar diferența crește cu dimensiunea parcului. La 10 MW, raportul de productivitate este de ordinul 1 la 5 în favoarea inspecției aeriene.

Pentru acoperișurile fotovoltaice, drona are un avantaj suplimentar de siguranță: nu este nevoie să urce nimeni pe acoperiș pentru screening, iar verificarea la sol se face doar punctual, acolo unde raportul semnalează o anomalie.

La ce interval se repetă inspecția termografică a unui parc fotovoltaic?

Recomandarea uzuală este o inspecție termografică anuală pentru parcurile în exploatare, plus una la punerea în funcțiune și una înainte de expirarea garanției modulelor. Pentru active cu istoric de degradare sau cu pierderi de producție neexplicate, intervalul se scurtează la șase luni.

Inspecția de la punerea în funcțiune este cea mai valoroasă din punct de vedere contractual. Ea stabilește linia de referință a amplasamentului și documentează defectele de fabricație sau de montaj cât timp răspunderea este încă la furnizor sau la EPC.

Inspecția anuală se programează ideal în aceeași perioadă a anului, la condiții de iradiere comparabile. Așa puteți compara corect rezultatele și puteți separa degradarea reală de variația condițiilor de măsurare.

O inspecție suplimentară are sens după evenimente meteo severe: grindină, furtuni puternice, zăpadă grea sau după lucrări de mentenanță care au implicat intervenții la module. Microfisurile produse de grindină nu se văd mereu cu ochiul liber, dar apar în imaginea termică.

Mai există un motiv practic: datele de inspecție susțin discuțiile cu asigurătorul, cu finanțatorul și cu cumpărătorul, în cazul unei tranzacții. Un dosar cu rapoarte anuale consecutive spune despre activ mai mult decât orice declarație.

Pentru planificarea pe 2026, recomandăm să rezervați fereastra de zbor cu câteva săptămâni înainte de luna dorită. Mobilizarea noastră este de 24–72 de ore în toată România, dar perioadele de iradiere bună sunt cele mai solicitate, iar o programare din timp vă asigură ziua potrivită.

Planificați inspecția în fereastra bună

Dacă vreți zborul în sezonul cu iradiere optimă, ne putem uita împreună pe calendar și pe detaliile amplasamentului. Scrieți-ne câteva rânduri și vă revenim cu un plan clar.

Discutăm despre inspecție

Întrebări frecvente

Cât durează zborul pentru un parc fotovoltaic de 10 MW?

Zborul termografic pentru un parc fotovoltaic de 10 MW durează în mod obișnuit 2–4 ore de zbor efectiv, într-o singură zi de teren. La acestea se adaugă 1–2 ore de pregătire, verificări pre-zbor și control al datelor pe amplasament. Dacă fereastra de iradiere este scurtă, de exemplu în lunile reci, aceeași suprafață poate necesita două zile.

În cât timp primesc raportul după inspecție?

Pentru parcurile de până la 20 MW, livrăm raportul în 5 zile lucrătoare de la finalizarea zborului. În acest interval intră verificarea setului de date, analiza în Scopito, clasificarea anomaliilor și redactarea raportului PDF. Setul de date brut, cu EXIF intact, poate fi pus la dispoziție și mai devreme, la cerere.

Câte hectare poate acoperi o dronă termică într-o zi?

O dronă termică de tipul DJI Mavic 3T acoperă, în condiții bune de iradiere, parcuri de până la aproximativ 50 MW într-o zi de zbor, în funcție de GSD-ul cerut și de lungimea ferestrei utile. Un parc de 9,5 MW l-am zburat în circa 2 ore și 15 minute pe amplasament. La cerințe de rezoluție la nivel de celulă, productivitatea scade, pentru că zborul se execută mai jos și mai lent.

Trebuie oprit parcul în timpul inspecției?

Nu, parcul trebuie să rămână în funcțiune în timpul inspecției termografice, pentru că defectele se manifestă termic doar sub sarcină. Oprirea invertoarelor ar elimina chiar fenomenul care face vizibile celulele fierbinți și substring-urile inactive. Inspecția nu afectează producția și nu necesită intervenții la instalație.

Ce diferență este între inspecția manuală și cea cu drona?

Inspecția manuală cu cameră termică de mână acoperă 1–3 MW pe zi, iar inspecția cu drona acoperă zeci de MW pe zi, cu geolocalizarea automată a fiecărei anomalii. Drona captează fiecare modul la nadir, în condiții identice, și produce un set de date trasabil, cu EXIF intact. Verificarea la sol rămâne utilă pentru confirmarea punctuală a anomaliilor și pentru componentele care nu se văd de sus, precum cutiile de conexiuni.

Ce standard urmează inspecția termografică a modulelor fotovoltaice?

Inspecția termografică a modulelor fotovoltaice urmează recomandările IEC TS 62446-3, care stabilesc condițiile de măsurare, cerințele pentru echipamentul termografic și modul de raportare. Printre ele se află iradierea minimă de 600 W/m², vântul redus și absența umezelii pe suprafața modulelor. Respectarea acestor condiții este motivul pentru care zborurile se planifică în fereastra de iradiere utilă, nu oricând în timpul zilei.